Vocea Drepților

Mărturii ale tragediei Mogoșoaia

Situația României sub comunism

Se spune că, din cele mai vechi timpuri, în natura omului a stat dorința de a-i controla pe ceilalți. Comuniștii, pe drumul lor spre a crea “NOUL OM”, nu au făcut excepție de la această natură. Un instrument elocvent în acest sens a fost torționarul Franz Țandără.

În cartea Lexiconul Negru de Doina Jelea fost semnalată existența în cadrul aparatului de stat a 1700 de indivizi precum el; aceștia, cel mai probabil, au educat la rândul lor următoarea generație de brute.

(integral aici)

Poate că metodele construirii socialismului românesc au fost îndoielnice. Poate comuniștii erau orbiți de ideologie sau apăsați de povara fraudei și asasinatului, nu vom ști niciodată. Un lucru este cert: România anilor ’80 era disperată. Ceaușescu reușise, pe spatele încovoiat al populației înfometate, să atingă o performanță neegalată în istoria omenirii: plata integrală a datoriei externe a statului.

Probabil își imagina că astfel scapă nevătămat și devine indispensabil pentru noua ordine a lumii. Însă, cum era de așteptat, presiunea economică suportată de populație a avut un efect devastator asupra propagandei comuniste, care încerca să țină locul religiei. Pentru majoritatea românilor anului 1989, devenise clar că elitele regimului, în frunte cu Liderul Suprem, și-au propus să făurească o iluzie.

Extrase din materialele principalelor știri ale zilei (Emisiunea TELEJURNAL) din anii ’80.

În acest cadru istoric se înscrie, la Galați pe Dunăre, și evenimentul MOGOȘOAIA – 10 septembrie 1989, 214 victime – intervenit într-un moment nefast pentru Ceaușescu și o mică parte din beneficiarii regimului. O altă victimă a acestui eveniment a fost încrederea regiunii în voința și potențialul statului român de a-și proteja cetățenii.

1989, anul răsturnărilor de regim

Documentat în 22 decembrie 1989 la sediul C.C., generalul Nicolae Militaru declară că: “Frontul Salvării Naționale, F.S.N. acționează de șase luni de zile, domnule!”. Câteva momente mai târziu, viitorul președinte al României, Ion Iliescu, anunță cu seninătate constiturea spontană a F.S.N.

Mulțimea scandează “Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”, slogan invocat la balconul C.C. și inspirat de imnul campionatului mondial de fotbal din ’86. 22 Decembrie 1989

În data de 23 decembrie 1989, anul răsturnărilor de regim, Generalul Gușă refuză ajutorul sovietic.

Demisia președintelui cehoslovac Gustáv Husák la data de 10 decembrie 1989 adaugă greutate factorilor ce provocau căderea regimului comunist în Cehoslovacia, lăsând România lui Ceaușescu ca ultimul spațiu de luptă al regimului comunist din Pactul de la Varșovia.

Întors din Iran, Ceaușescu ordonă o demonstrație în sprijinul său în fața Comitetului Central al Partidului Comunist din București, pe 21 decembrie. Dar, spre surprinderea lui, mulțimea începe să-l huiduie. Anii de nemulțumire înăbușită ies la suprafață, iar protestele se întind în toată țara.

În ziua de Crăciun, Televiziunea Română difuzează procesul judecat sumar al soților Ceaușescu, ca mai apoi să-i arate împușcați. Frontul Salvării Naționale, avându-l ca lider pe Ion Iliescu, preia conducerea României, stabilind data noilor alegeri în aprilie 1990. Au fost primele alegeri libere care s-au ținut în România din anul 1937.

Dintre toate statele semnatare ale Pactului de la Varșovia, Romania este singurul unde răsturnarea regimului s-a realizat prin violență. [1]

Caracterul binevoitor al elitelor României de după 1989 a fost dezmințit de felul în care au înțeles să înăbușească brutal protestul studenților din Piața Universității, prin declanșarea Mineriadei in 13-15 Iunie 1990. În timp ce îi snopeau în bătaie pe protestatari (numindu-i disfemistic golani), îi acuzau, la modul ironic, de tentativă de lovitură de stat.

Grindu – locul de unde evenimentul Mogoșoaia a răpit cele mai multe suflete

118992756_658641548111020_6848258056345153419_n

Imagine din delta Grindu cu Popina Mare

Secarea deltei Grindului ’88-’89 – Google Timelapse

Pontonul unde debarcau călătorii de pe vasul Mogoșoaia

Comuna Grindu este situată în vecinătatea graniței cu fosta U.R.S.S. (actuala Ucraina și Republica Moldova), pe malul tulcean, la Cotul Pisicii. Importanța strategică din toate timpurile a acestei zone este indicată și de prezența în imediata apropiere a unui important castru roman (Dinogeţia).

Poziția cea mai înaltă din perimetrul comunei are denumirea de “Popină” care, tradusă din limba latină, înseamnă “locul unde cei săraci iau masa”. Așadar, vorbim despre o așezare cu o istorie veche de mii de ani consemnată în numele pietrei și păstrată ca istorie orală.

Din toate timpurile, Comuna Grindu a fost o localitate majoritară de pescari așezați de-a lungul cotului Dunării, înconjurată până în anul 1989 cu o deltă de o frumusețe copleșitoare, ne mărturisesc localnicii. Destinul face ca, în vara anului 1989, când satul număra 440 de familii (circa 1550 de suflete), delta să fie secată artificial, așa cum ne arată imaginile satelitare ale zonei. Până în acel moment, aceste familii erau numeroase datorită peștelui care se pescuia în deltă din belșug.

Satul era sălbatic și izolat. Când veneau ploile și era inundație, oamenii își duceau copiii la școală cu barca. Nu se punea problema lipsei hranei, ca în cazul celor care locuiau la oraș în timpul regimului comunist. Grindenii sau pisicanii, cum îi numea lumea veche, ne relatează că își întindeau mâna în grădină și peștele se apuca ușor, fără plasă.

Iarna, când Dunărea îngheța, oamenii treceau până la vapor pe sloiuri. Dacă se nimerea ca cineva să cadă în apă, era ajutat cu un par și tras înapoi pe gheața aburindă. Condițiile erau dificile, satul nefiind racordat la sistemul energetic până târziu, în anul 1989.

Acești oameni își aveau copiii trimiși la Galați să lucreze. Așa s-a ajuns ca duminică, 10 septembrie 1989, cu o săptămână înainte de începerea anului școlar, să fie înecați pe fundul Dunării; împreună cu ei, oamenii de la o nuntă și de la un botez – în ziua culesului de toamnă, pe un vas de pasageri ocupat mai mult ca oricând peste an.

Este imposibil de imaginat sentimentul de teroare care i-a cuprins colectiv, în acele zile, pe victimele și pe supraviețuitorii acestui eveniment. 1 din 10 grindeni au murit pe loc, unii dintre ei nemaifiind găsiți niciodată. Efectul a fost cel al unei arme nucleare, iar consecințele se resimt astăzi în relatările celor rămași în urmă, trei decenii mai târziu.

Evenimentul din ’89 pe Dunare

Documentarul anchetă al cazului MOGOȘOAIA

Transcriere din dosarul cazului MOGOȘOAIA, Tribunalul Galați:

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA CĂPITĂNIA PORTULUI GALAȚI

RAPORT privind cercetarea evenimentului de navigație care a condus la coliziunea pasagerului NR MOGOȘOAIA – sub pavilion român cu convoiul Imp. PETER KARAMINCEV – sub pavilion bulgar, la data de 10 septembrie 1989 – ora 8,20 pe Dunăre în zona Mm. 79 în dreptul Bazinului Nou – port Galați

La data de 10 Septembrie 1989, Împingătorul BRP Peter Karamincev sub pavilion bulgar, construit în anul 1982 în Olanda, cu o lungime de 37,37 m. și o lățime de 11,5 m. avînd un deplasament maxim de 749,269 m3 și puterea mașinii de 3000 c.p. înscris la Căpitănia Portului Russe sub nr. 608, naviga amonte pe Dunăre de la Reni URSS – cu destinația Russe – R.P. Bulgaria – cu un convoi din șase barje în două dane încărcate cu 9760 to-minereu de fier.

Pasagerul NR MOGOȘOAIA – sub pavilion român , construit în anul 1975 la Șantierul Naval Giurgiu cu o lungime de 45,26 m. și o lățime de 8,86 m. avînd un deplasament maxim de 226 tone, puterea masinii de 840 c.p., înscris la Căpitănia Portului Galați sub nr. 709, efectua la data de 10 septembrie 1989, cursă regulată de pasageri pe relația Galați – Grindu.

Pasagerul NR MOGOȘOAIA a plecat din portul Galați cu radarul în funcțiune de la PA NR.TF 918 – mal stîng km. 150+500 în jurul orelor 8,05 cu destinația Grindu, mal drept, județul Tulcea comună situată la o distanță de peste 10 km.(10,460 km).

Conform orarului, nava trebnuia să plece la ora 8,00 dar datorită vizibilității reduse, ceață, pînă la ora 8,05 nu s-a putut pleca. La ora 8,05 vizibilitatea s-a îmbunătățit , ambele maluri fiind vizibile cu ochiul liber, ceea ce a permis plecarea navei în cauză.

După ce efectuează rondoul pasagerul Mogoșoaia se înscrie în șenalul navigabil limită dreaptă pentru marș aval, respectînd prevederile art. 6.03 din Regulile speciale de Navigație, aplicabile pe sectorul maritim al Dunării de Jos.

În jurul orelor 8,00 în timp ce naviga amonte în zona Mm. 78, la convoiul Imp. BRP Peter Karamincev se produce schimbul în serviciu pe puntea de comandă între secundul Nedelcio Petkov Nedelcev care predă și comandantul navei Gheorghi Petrov Anghelovschi care preia.

Vizibilitatea fiind sub 200 de metri, se naviga cu radarul în funcțiune.

După circa 2 km. de marș în aval al m/n Mogoșoaia vizibilitatea s-a redus sub 200 m. în zona Mm. 80. Din acest moment comandantul navei de pasageri Mogoșoaia a pus în funcțiune semnaslul fonic pentru navă ce coboară aval cu radar(conform art. 6.03 pct. 1 și art. 6.32 pct.3 lit. a din Regulamentul de Navigație pe Dunăre sector R.S.R) pentru atenționarea navelor din zonă și totodată așa cum rezultă din declarațiile supraviețuitorilor s-a redus viteza de marș, conform art. 6.03 pct. 1 din Regulamentul de Navigație pe Dunăre în sectorul R.S.R.

După ce pasagerul NR MOGOȘOAIA a lăsat în tribord la circa 50 de metri, geamandura roșie din zona Mm. 79 este abordat de convoiul împingătorului BRP Peter Karamincev, la aproximativ 50 de metri aval de această geamadură.

În urma abordajului, pasagerul NR MOGOȘOAIA s-a scufundat din care cauză s-au înecat peste 150 de călători. Menționăm că din cei 10 membri ai echipajului pasagerului NR MOGOȘOAIA s-a salvat Nenciu Laurențiu, șef de echipaj.

II. La baza cercetării evenimentului au stat următoarele acte:

– raportul comandantului Imp. BRP Peter Karamincev, copii de pe jurnalele de bord și masină, însoțite de schița coliziunii pe radar și schema convoiului;

– declarații ale membrilor de echipaj ai Imp. BRP Petyer Karamincev și declarația singurului supraviețuitor din echipajul psg. NR. MOGOȘOAIA șeful de echipaj Nenciu Laurențiu

– procesul verbal de cercetarela fața locului din 10.09.1989;

– atestatele de bord ale celor două nave implicate în eveniment;

Din cercetările preliminare a rezultat că Gheorghi Petrov Anghelovschi – comandantul împingătorului BRP Peter Karamincev sub pavilion bulgar, ce se afla la comanda convoiului respectiv, a încălcat prevederile articolelor din Regulamentul de Navigație pe Dunăre sector RSR după cum urmează:

– 1.04 privind îndatoririle generale de vigilență;

– 6.30 privind reguli generale de navigație în condiții de vizibilitate redusă;

– 6.32 privind dispoziții pentru navele care navigă cu radar

– 6.03 din Reguli speciale de navigație în sectorul Dunării maritime privind direcția de marș a navelor, cu obligația de a ține dreapta, dreapta considerînd direcția după sensul marșului navei;

– 6.09 din aceleași reguli despre obligația de a micșora viteza la trecerea navelor prin porturi.

III. CONCLUZII

Din cele expuse la punctele I și II de mai sus, coroborate cu declarațiile persoanelor audiate pînă în prezent, a înscrisurilor depuse la unitatea noastră și a celor constatate cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că nerespectînd dispozițiile prevăzute în Regulamentul de Navigație de pe Dunăre sector RSR comandantul convoiului împingătorului BRP Peter Karamincev, căpitan Gheorghi Petrov Anghelovschi se face vinovat de abordarea pasagerului NR Mogoșoaia.

Prezentul raport se înaintează Procuraturii Județene Galați – secția maritimă și fluvială, pentru competentă soluționare a cazului.

Galați, 11 septembrie 1989

CĂPITANUL PORTULUI GALAȚI

Căpitan șef de port,

I. Mărgărit

Nava “STEAUA POLARĂ” de același tip cu vasul de pasageri “MOGOȘOAIA.”

Barja din dreapta față (prova-tribord) a convoiului care prezintă urme ale coliziunii.

Vedere laterală a împingătorului cu barje “PETER KARAMINCEV”, după eveniment.

Locația epavei vasului “MOGOȘOAIA” în raport cu Portul Galați.

Vedere frontală a împingătorului cu barje “PETER KARAMINCEV”, după impact.

Vasul “MOGOȘOAIA” imediat după scoaterea lui la suprafață.

Deznodământul

La scurt timp după producerea evenimentului de navigaţie, s-au declanşat şi procedurile judiciare de urmărire penală a comandantului navei bulgare „Petar Karamincev” – Gheorghi Petrov Anglelovschi. Procesul penal s-a judecat la Tribunalul Galaţi care a pronunţat sentinţa penală nr. 2 din 4 octombrie 1991 (dosarul 3/MF/1990), prin care comandantul navei bulgare a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere din culpă, având ca urmare producerea unui dezastru. Pedeapsa a fost însă graţiată prin Decretul nr. 23/1990.

Prin aceeaşi sentinţă inculpatul, dar şi armatorul navei bulgare, B.R.P. Russe, au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile către societatea NAVROM Galaţi, reprezentând contravaloarea navei MOGOŞOAIA, distrusă complet – dar şi la plata unor daune către părţile civile persoane fizice, urmaşele pasagerilor decedaţi în această catastrofă. Sentinţa penală a rămas definitivă prin respingerea recursului părţii bulgare de către Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr. 840/1993 (dosarul nr. 2710/1993).

În anul 2003, NAVROM Galaţi trece la îndeplinirea procedurilor de recunoaştere şi executare silită a acestei sentinţe pe teritoriul bulgar, la Tribunalul din Sofia, unde se constituie dosarul nr. 14/E/2004.

Din acel moment începe lungul drum al cererii către fireasca şi aparent simpla procedură de recunoaştere a sentinţei româneşti de către o instanţă străină. Deşi Tribunalul Galaţi, fiind solicitat de Ministerele de Justiţie Român şi Bulgar, a transmis toate actele privind legala citare şi transmitere a documentelor părţilor bulgare aflate în proces, astfel încât procedura de judecată nu a fost deloc viciată sau încălcată, singura condiţie cerută de lege pentru a fi recunoscută sentinţa, nici până în prezent instanţa bulgară nu pare a se fi lămurit în această privinţă.

Atât părţile bulgare, cât şi Tribunalul Galați, printr-o dubioasă complicitate – au solicitat diverse acte şi traduceri, în afara procedurii de executor obişnuită. Astfel, au folosit orice mijloc pentru a obţine noi şi noi termene în soluţionarea cererii (cca. 12 termene în 6 ani). Au cerut dovezi privind transformarea companiei în 1990 în societate comercială, dovezi privind calitatea de reprezentant legal al Directorului general, dovezi asupra limitelor sale de competenţă, copii ale legislaţiei comerciale române sau cea referitoare la prescripţia extinctivă. Mai mult, pentru a încerca prelungirea soluţionării cererii, au promovat la Tribunalul Galaţi o acţiune în constatarea prescripţiei sentinţei penale nr. 2/1991 pe care o numeşte contestaţie la executare – deşi era clar că nu această sentinţă era pusă în executare la Sofia.

Procesul început în anul 2003 a durat nefiresc de mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţând Decizia nr. 7254 din 13 decembrie 2006 prin care s-a respins acţiunea ca inadmisibilă şi considerând că în fapt NAVROM, deşi deţine două sentinţe, a trecut la executarea celei de-a doua, complet distinctă de sentinţa penală.

Nu putem să nu constatăm că în ambele regimuri juridice, românesc şi bulgăresc, s-au inventat destule meandre şi oprelişti în calea justiţiabilului corect şi de bună credinţă, care să ducă la menţinerea unor cauze cu anii pe rolul instanţelor. [2]

Ziarul “Viaţa nouă” din Galaţi, anunță cu o scurtă notă existența dezastrului. Miercuri, 13 septembrie 1989

Jean Panait – macaragiu, intervievat la 5 ani după eveniment. Ghemul Destinelor de Maximilian Popescu,1994.

Gropile îi așteaptă pe cei 214 morți.

Comemorarea a 27 de ani de la eveniment. Filmare realizată de Silviu Vasilache, 2016.

În număr mare, gălățenii își plâng victimele.

Împreună cu doamna Maria Alecu în cimitirul din Grindu, unde îi are îngropați pe nora însărcinată și fiul său.

Daniela și Ionel

Rezumat

Este rezonabil să credem că acest caz fără precedent în istoria juridică a Romaniei nu va avea parte de justă soluționare, niciodată! Lăsăm la interpretarea dumneavoastră identificarea motivului sinistru care a dus la această situație.

214 Victime

• Alecu Daniela • Alecu Ion • Anghel Gigel • Apostol Daniel • Apostol Ionel • Apostol Mariana • Ariton Costică • Axente Ştefan • Babuş Constantin • Babuş Vasile • Babuşcă Avram • Bădărău Maria • Badiu Remus • Bivolaru Vasile Florin • Bolea Alexandru • Bolea Costel • Bolea Elena • Bolea Sandu • Bondărescu Eugenia • Bucur George • Buruiană Maria • Busuioc Costică • Butunoiu Georgeta • Butunoiu Otilia • Cadiu Florentin • Cadiu Gheorghe • Cadiu Paraschiv • Cardon Anica • Chirazică Ionel • Chirazică Lica • Ciorici Vasile • Ciortan Ecaterina • Ciurciun Ion • Coadă Dănuţ • Cocu Elena • Cocu Gina • Cocu Ionuţ • Colică Daniel • Colică Matei • Colică Săndica • Constantin Alina • Constantin Nicolae • Coşeru Săndel • Costea Gheorghe • Costea Gherghina • Crăciun Gherghina • Crăciun Irina • Crăciun Toader • Cristea Daniela • Cristea Maria • Cristea Mihai • Cristea Paraschiv • Cristea Paraschiva • Dănilă Mariţa • Dârţu Steriana • Deju Iordan • Deju Victoria • Diaconu Anişoara • Diaconu Valerica • Dinu Geta • Dinu Constantin • Dinu Gherghina • Dinu Ionuţ • Dobrea Dan Bogdan • Dobrea Florica • Eftimie Gheorghe • Eftimie Gherghina • Eftimie Mita • Ene Ana • Ene Ionel • Ene Lucica • Ene Mihai• Ene Silvia • Foarfecă Marcel • Geru Iordan • Geru Nicolae • Gogotă Paraschiv • Gogotă Rozalia • Grecu Iordan • Grecu Vasile • Grigoraş Nela • Grigore Vasile • Grigoriev Iordan • Grigoriev Tamara • Grigoriev Tănase • Hodorogea Ionela • Hodorogea Ioniţă • Horovei Elena • Horovei Mădălina • Horovei Marius • Horovei Neculai • Ilicenco Emil • Ion Alexandru • Ion Elisabeta Maria • Ion Nicolae • Ispas Daniela • Istrate Gica • Iuga Visarion • Jaşcu Neculai • Jaşcu Vasile • Juncă Daniel • Juncă Ionela • Juncă Marioara • Lazăr Eugen • Lazăr Hristudor • Lazăr Ileana • Lupu Săndica • Malihen Anca • Malihen Cristina • Malihen Gelu Marian • Malihen Ileana• Malihen Ilie • Malihen Ion • Malihen Marin • Malihen Nicoleta • Malihen Nicu • Manolache Daniel • Manolache Daniela • Manolache Gheorghe • Manolache Ion • Manolache Iordana • Manolache Manole • Manolache Maria • Manolache Maria • Manolache Mirela Aura • Manolache Nistor • Manolache Paraschiva • Manolache Victoria • Manole Gheorghe • Mardare Manolache • Mardare Maria • Mardare Tatiana • Marghidan Manuela • Mihai Aurica • Mihai Daniel • Mihai Neculai • Mihai Paul • Milcov Ion • Mândrescu Petrică • Miron Gabriela • Miron Irina • Miron Lenuţa • Miron Ştefana • Miscenco Toma • Mistreanu Angela • Mistreanu Ion • Mistreanu Vasile • Mocanu Gheorghe • Mocanu Petrică • Mogoş Maricica • Mogoş Nicolae • Moldoveanu Aurel • Năstase Bebi • Năstase Fănica • Neagu Costică • Neagu Ion • Neagu Marcel • Necula Dumitru • Negrea Andrei • Negrea Gheorghe • Palade Nastasia • Pascu Dumitru Georgel • Petrache Dumitru • Petrache Gheorghe • Petrache Safta • Pilaf Dumitru • Pletea Anişoara • Pletea Aura • Pletea Cleopatra • Pletea Elisabeta • Pletea Georgev • Pletea Gherghina • Pletea Ion • Pletea Ionel • Pletea Marusenia • Pletea Săndel • Pletea Vasile Valerica • Popa Carmen• Popescu Anişoara • Popescu Cristian • Postolache Ion • Preda Constanţa • Preda Costică • Pruteanu Ion • Pruteanu Lazarina • Roşu Costică • Roşu Maria • Roşu Paraschiv • Roşu Zamfira • Sava Daniel • Sevastin Mihaela • Sima Gheorghiţă • Stan Cornel • Stroici Gelu • Tamba Gheorghe • Teodorescu Nicolae • Terze Gherghina • Terze Mita • Tiron Mariana • Toader Gheorghe • Trişcă Adrian • Trişcă Dumitru • Trişcă Iordan • Trofin Ionel • Tuluceanu Iordana • Tuluceanu Vasile • Ursu Dănuţ • Ursu Laurenţiu • Vrânceanu Costel • Zaharia Neculai • Zontea Claudiu • Zontea Constantin • Zontea Elena • Zontea Emil

Supraviețuitori

• Bondărescu Alexandru • Buruiană Cătălin • Cocu Ion • Cristea Cristian • Iacob Marian • Malihen Eugen • Mihaela Costache • Neagu Teodor • Neagui Iordan • Nenciu Laurenţiu Daniel • Petrache Costel • Petrache Vasile • Pletea Nicolae • Sava Radu • Tuluceanu Gheorghe • Tuluceanu Marcel

Echipajul vasului Mogoșoaia

• Postolache Ion (comandant) • Ilicenco Emil (ofițer pilot) • Manolache Gheorghe (mecanic șef ) • Nenciu Laurențiu (șef de echipaj) • Sava Daniel (marinar) • Badiu Remus (marinar) • Anghel Gigel (motorist) • Lazăr Eugen (motorist) • Hodorogea Ioniță (electrician) • Coadă Dan (ajutor mecanic)

Primii anchetatori principali ajunși la fața locului

• Vasile Ghimpău, procurorul şef al judeţului • colonelul Ghiţă Ionaşcu, şeful Miliţiei Transporturi Galaţi • Tudorel Damian, căpitan principal de la Căpitănia Portului Galaţi

Conducerea operatiunii

• contraamiralul Gheorghe Anghelescu – ministrul adjunct în Ministerul Transporturilor • Aron – ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor • generalul Nuţă – comandantul general al Miliţiei • generalul Popovici – procuror general • director general APDM Galaţi, inginerul Ioan Niţulescu • inginerul Octavian Cristea, directorul Asociaţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ)

Recuperarea navei

• Navele de la AFDJ Galaţi • Nava “Buşteni” a Şantierului Naval din Galaţi • Împingătoarele de la Navrom Galaţi • Macaralele “Vulcan” a SNG şi “Atlas” a Navrom

Scafrandrii grei

• Anton Vasile • Bucă Fedonel • Burgoci Ştefan • Carp Andrei • Crăciun Petrică • Dimian Ion • Donţu Marian • Ifrim Ion • Ioneticu Viorel • Mote Georgel • Moţoc Neculai • Neculai Vasile • Rădulescu Romică • Şerban Florin • Sirotenco Luchian • Vasile Octavian • Vasiliu Cătălin

Macaragii

• Gheorghe Pletea • Panait Jean • Tuluceanu Marcel

Autorul filmului documentar “Vocea Drepților”: Sorin Luca

De același autor: Imagini din Vis și No Exit Order

Mulțumesc, Olivia! Susținerea ta a fost și este de neprețuit!

Mulțumesc, Marcu, pentru că mi-ai sugerat ideea de a realiza acest film.

[1] Sursa wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Revolutions_of_1989

[2] Petre Rău – MOGOŞOAIA istoria unei tragedii, Editura InfoRapArt 1999, 2009, 2014 (pag. 298-300)

Legături sociale: Facebook și Youtube

2024 Sorin Luca